Substituibilitate

Substitutability

Măsura în care produsele pot să fie considerate ca interschimbabile, din punctul de vedere al producătorilor sau al consumatorilor. Dacă aceștia din urmă pot cumpăra un alt produs, pe care îl consideră echivalent prin natura, utilizarea și/sau prețul său (substituție din punctul de vedere al cererii), această posibilitate are ca efect disciplinarea întreprinderii în planul politicii de preț practicate pentru un anume produs. O constrângere concurențială suplimentară poate decurge din capacitatea producătorilor de alte produse de a-și adapta, într-un termen scurt, producția pentru produsul în cauză, cu cel mai mic cost, și de dorința lor de a intra în concurență pe segmentul de piață avut în vedere (substituție din punctul de vedere al ofertei).

Înțelegere verticală

Vertical agreement

Înțelegere sau practică concertată, încheiată între două sau mai multe întreprinderi, dintre care fiecare operează, pentru obiectivele înțelegerii, la un nivel diferit al lanțului de producție sau de distribuție și care se referă la condițiile în care părțile pot să cumpere, să vândă sau să revândă anumite bunuri sau servicii.

Impunerea prețurilor de revânzare

Resale price maintenance (RPM)

Înțelegeri sau practici concertate între un furnizor și un distribuitor, având ca obiect stabilirea, directă sau indirectă, a unui preț de revânzare fix sau minim sau a unui nivel fix sau minim de preț pe care distribuitorul trebuie să îl respecte când revinde un produs / serviciu clienților săi. O dispoziție prevăzând prețuri de revânzare impuse va fi, în general, considerată ca o restricție gravă (prin obiect). Când prevederile contractuale sau practicile concertate fixează direct prețul de revânzare, restricția este flagrantă. Totuși, un preț de revânzare poate fi impus și prin mijloace indirecte, ca exemple, am putea cita: înțelegerea care fixează marja distribuitorului (marja de distribuție) sau nivelul maxim al reducerilor pe care le poate acorda un distribuitor, pornind de la un nivel prestabilit; condiționarea atribuirii de reduceri sau a rambursarii costurilor promoționale de către furnizor, de respectarea, de către distribuitor, a unui nivel de preț determinat; legarea prețului de revânzare impus de prețurile de revânzare practicate de concurenți; amenințări, avertismente sau chiar sancțiuni împotriva distribuitorului, în caz de nerespectare, de catre acesta, a unui anumit nivel de preț (penalități, amânări sau suspendări ale livrării, ori rezilierea contractului).

Distribuție selectivă

Selective distribution

Sistem de distribuție în care furnizorul încheie înțelegeri verticale cu un număr limitat de distribuitori, cu privire la aceeași piață geografică. Pe de o parte, acordurile de distribuție selectivă restrâng numărul distribuitorilor agreați (autorizați), iar pe de altă parte, interzic vânzările către distribuitorii neautorizați, singurii cumpărători posibili ai distribuitorilor agreați fiind ceilalți distribuitori desemnați și consumatorii finali. Distribuția selectivă este aproape totdeauna utilizată pentru a distribui produse finale de marcă. Din punct de vedere al concurenței, clauzele de acest tip riscă să restrângă concurența intra-marcă, să faciliteze înțelegerile secrete dintre furnizori sau cumpărători și să excludă una sau mai multe categorii de distribuitori, în special în cazul efectelor cumulative de rețele paralele de distribuție selectivă pe o piață.

Impunerea mărcii unice

Single branding

Acest termen acoperă atât obligațiile de non-concurență cât și impunerea de cote de cumpărare. Cotele de cumpărare impuse cumpărătorului sunt o formă mai subtilă a obligației de non-concurență, în care măsurile de stimulare sau angajamentele convenite între furnizor și cumpărător au drept consecință concentrarea, de către cumpărător, a unei mari părți din cumpărăturile sale, dar mai puțin de 80%, asupra mărcii (mărcilor) unui furnizor. Impunerea mărcii unice poate să ia forma unei obligații directe de a nu cumpăra produse de mărci concurente (adesea numite „cumpărări legate”), dar și a unor angajamente de cumpărare a unor cantități minimale, a unor rabaturi cantitative sau rabaturi pentru fidelitate. Din punct de vedere al concurenței, această practică ar putea crea riscuri cum sunt închiderea pieței pentru furnizorii concurenți, înlesnirea înțelegerilor secrete dintre furnizori în cazul utilizării cumulative și, în cazul în care cumpărătorul este un detailist, reducerea concurenței dintre mărci în punctul de vânzare.

Costuri irecuperabile

Sunk costs

Costurile irecuperabile sunt costuri fixe care au fost, deja, angajate și nu pot fi recuperate. Aceste costuri sunt legate de activități care cer active specializate, ce nu pot fi, cu ușurință, alocate altor utilizări. Piețele de „second-hand” pentru aceste active sunt, deci, limitate. Se pot cita, ca exemple de costuri irecuperabile, investițiile în echipamentele care nu pot permite fabricarea decât a unui anumit produs, dezvoltarea de produse pentru anumiți clienți, cheltuielile de publicitate și cele de cercetare și dezvoltare.

Piața din amonte

Upstream market

Piața situată la nivelul precedent al lanțului de producție sau de distribuție; de exemplu, piața producției, distribuției și a comercializării (marketingului) de autovehicule este situată în amonte față de vânzarea acestor autovehicule către consumatorii finali.

Vânzări legate

Tying or tied selling

Practică comercială, constând în legarea vânzarii unui produs de cumpărarea unui alt produs. Această practică poate să restrângă concurența dacă nu este justificată în mod obiectiv, prin natura produselor sau prin utilizarea lor. Teoria economică tinde să demonstreze că o întreprindere care se bucură de putere de piață, pe o piață dată (piața produsului care leagă) poate, în anumite condiții, să fie în măsură de a utiliza această putere pe o altă piață (piața produsului legat), pentru a constrânge concurenții să iasă de pe această a doua piață și să crească prețurile peste nivelul concurențial. Din punct de vedere al concurenței, vânzările legate au ca principal efect negativ o eventuală blocare a pieței produsului legat. În plus, vânzările legate pot antrena prețuri mai ridicate, atât pentru produsul care leagă, cât și pentru produsul legat.

Concurența potențială

Potential competition

Presiuni exercitate asupra întreprinderilor activând, deja, pe o piață, de posibila intrare, pe piața dată, a unor întreprinderi nou create sau deja existente. Noii veniți pot fi atrași de beneficiile superioare mediei, pe care le realizează întreprinderile activând pe această piață, probabil ca urmare a existenței unui nivel redus al concurenței. Intrarea altor întreprinderi pe piață va crește cantitatea totală furnizată și va face să scadă prețurile și să dispară beneficiile superioare celor normale. Astfel, intrarea posibilă de noi veniți pe piață are un anumit „efect disciplinator” asupra comportamentului întreprinderilor existente. Totuși, amenințarea reprezentată de concurența potențială este puțin importantă, atunci când barierele la intrare sunt ridicate.

Concurent potențial

Potential competitor

O întreprindere este considerată ca un concurent potențial dacă este evident că aceasta este susceptibilă să își asume investițiile suplimentare sau celelalte costuri de reorientare, indispensabile pentru intrarea pe piața relevantă, ca raspuns la o creștere mică, dar permanentă, a prețurilor. Evaluarea trebuie să fie realistă, deoarece o posibilitate de intrare pe o piața dată nu este suficientă, dacă este pur teoretică. Intrarea pe piață trebuie să se producă suficient de rapid, astfel încât amenințarea unei intrări potențiale să reprezinte o constrângere pentru comportamentul celorlați actori de pe piața dată. În mod obișnuit, intrarea trebuie să se producă într-o perioadă scurtă, spre exemplu, într-un termen de maximum un an, conform Regulamentului privind exceptările pe categorii referitoare la restricțiile verticale.

Acord de specializare

Specialisation agreement

,Înțelegere între întreprinderi, legată de condițiile în care acestea se specializează în producția unei game restrânse sau specifice de bunuri și/sau de servicii. Acordurile de specializare pot contribui la ameliorarea producției sau a distribuției de produse, dat fiind faptul că întreprinderile în cauză pot să-și concentreze activitățile asupra fabricației anumitor produse, să lucreze, astfel, într-un mod mai eficient și să ofere aceste produse la prețuri mai avantajoase. Acestui tip de acorduri i se aplică un Regulament specific de exceptare pe categorie.

Piața relevantă

Relevant market

Definirea pieței relevante este un instrument în vederea identificării și a definirii perimetrului în interiorul căruia se desfașoară concurența dintre firme. Principalul scop al definirii pieței este identificarea, într-un mod sistematic, a constrângerilor concurențiale cu care se confruntă întreprinderile implicate. Piața relevantă este delimitată atât la nivelul produselor, cât și în dimensiunea sa geografică. În general, piața relevantă a produsului cuprinde toate produsele și/sau serviciile pe care consumatorul le consideră interschimbabile sau substituibile, în funcție de caracteristicile produsului, de prețurile și de utilizarea preconizată a acestuia. Piața geografică relevantă cuprinde teritoriul pe care întreprinderile respective sunt angajate în oferta și cererea de produse și servicii, pe care condițiile de concurență sunt suficient de omogene și care poate fi distins de zonele geografice învecinate, întrucât condițiile de concurență diferă, într-un mod apreciabil, în acele zone.

Prețuri de ruinare

Predatory pricing

Strategie (deliberată) a unei întreprinderi aflate, în general, într-o poziție dominantă, care constă în eliminarea concurenților de pe piață, prin fixarea de prețuri inferioare costurilor de producție. Dacă întreprinderea respectivă reușește să elimine concurenții existenți de pe piață și să descurajeze intrarea noilor firme pe piață, poate, ulterior, să-și crească prețurile și să realizeze profituri mai mari. Practicarea de prețuri de ruinare, de către întreprinderile aflate în poziție dominantă, este interzisă de dreptul comunitar al concurenței, ca abuz de poziție dominantă. Se poate presupune că prețurile fixate la un nivel inferior costurilor variabile medii sunt prețuri de ruinare, pe motiv că ele nu au o altă justificare economică decât eliminarea concurenților, din momemt ce, în caz contrar, ar fi mai logic de a nu produce și a nu vinde un produs al cărui preț nu poate fi superior costului variabil mediu.

Know-how

Know-how

Cunoștințe specifice, deținute de o persoană fizică sau o întreprindere, asupra unui produs sau procedeu de fabricație, adesea obținute prin lucrări de cercetare și de dezvoltare importante și costisitoare (R & D). Potrivit regulilor de concurență comunitare, termenul de „know-how” desemnează, în mod normal, un ansamblu de informații tehnice care sunt secrete, substanțiale și identificate. Termenul „secret” semnifică faptul că un „know-how”, considerat în ansamblul său, ori în configurația și asamblarea precisă a elementelor sale, nu este, în mod general, cunoscut sau ușor de obținut. Termenul „substanțial” semnifică faptul că un know-how înglobează informații care trebuie să fie folositoare. Termenul „identificat” semnifică faptul că know-how-ul este descris sau înregistrat într-o asemenea manieră încât să fie posibil de verificat dacă îndeplinește criteriile de secret și de substanțialitate.

Piața din aval

Downstream market

Piața aflată la nivelul următor al lanțului de producție sau distribuție; de exemplu, piața distribuției și vânzării de autovehicule se situează în aval față de producția acestor vehicule.

Bariere la intrarea pe piață

Entry barriers

Factori care împiedică sau întârzie intrarea întreprinderilor pe o piață dată. Barierele la intrare pot rezulta, spre exemplu, dintr-o structură de piață specială (industrie cu costuri irecuperabile, fidelitatea consumatorilor față de mărcile produselor existente) sau din comportamentul întreprinderilor deja active pe piață. Se impune sublinierea faptului că și guvernele pot fi sursă de bariere la intrare (spre exemplu, condițiile de autorizare/brevetare și/sau alte reglementări).

Putere de piață

Market power

Puterea unei întreprinderi pe o piață dată. În termeni economici generali, puterea de piață desemnează capacitatea întreprinderilor de a fixa prețuri superioare costului marginal, într-o asemenea manieră încât să fie rentabile. În materie de concurență, puterea de piață este determinată cu ajutorul unei analize structurale a pieței, în special prin calculul cotelor de piață, care necesită o examinare a disponibilității altor producători ai acelorași produse, ori ai produselor substituibile. Analiza puterii de piață necesită și o evaluare a barierelor la intrare sau a celor în calea dezvoltării și a gradului de inovare.

Indicele Herfindahl-Hirschmann (IHH)

Herfindahl–Hirschmann-Index (HHI)

Indice de concentrare a pieței, adică a măsurii în care un număr mic de întreprinderi reprezintă o mare parte a pieței. Indicele HH este utilizat ca un indicator posibil al puterii de piață sau al concurenței dintre întreprinderi. El măsoară gradul de concentrare a pieței, prin însumarea pătratelor cotelor de piață ale tuturor întreprinderilor. Când, de exemplu, pe o piață cu 5 întreprinderi, fiecare dintre ele deține o cotă de piață de 20 %, IHH este, atunci, egal cu: 400 + 400 + 400 + 400 + 400 = 2.000. Cu cât IHH-ul unei piețe date este mai ridicat, cu atât mai mult este concentrată producția într-un număr mic de întreprinderi. În general, când IHH-ul este inferior cifrei 1.000, concentrarea pieței este considerată slabă; când indicele este cuprins între 1.000 și 1.800, concentrarea pieței este considerată medie, iar cand IHH-ul este superior cifrei 1.800, aceasta este considerată înaltă.

Practica de excludere

Exclusionary practice

,Practica unei întreprinderi aflată într-o poziție dominantă, bazată pe considerente, altele decât exercitarea unei concurențe veritabile, și care tind să restrângă posibilitățile concurenților. Un exemplu ar fi decizia unei întreprinderi, care ocupă o poziție dominantă pe piața unui produs dat, de a nu furniza marfa respectivă unui client, deoarece acesta este un concurent pe piața distribuției acelui produs.

Clauza engleză

English clause

Clauză contractuală, în contextul înțelegerilor de impunere a mărcii unice, între un furnizor și clientul său, autorizându-l pe cel din urmă să cumpere un produs de la alți furnizori, în condiții mai favorabile, în afară de cazul în care furnizorul „exclusiv” acceptă să-i furnizeze produsul în aceleași condiții avantajoase. În ciuda mai marii libertăți de alegere de care se bucură clientul, „clauzele engleze” tind să crească transparența între furnizorii concurenți și înlesnesc înțelegerile secrete, în special atunci când aceste clauze îl obligă pe client să-i dezvăluie furnizorului său „exclusiv” numele sursei alternative (denumirea celuilalt furnizor).

Întreprindere comună (Societate mixtă)

Joint venture

Asociație de întreprinderi sau de persoane fizice, constituită pentru a realiza un anumit proiect de afacere. Conform regulilor de concurență comunitare, „întreprinderile comune” sunt întreprinderi controlate în comun de către cel puțin alte două întreprinderi. În practică, noțiunea acoperă un larg evantai de operațiuni, care merg de la operațiuni de tip „fuziune” (concentrare), până la cooperarea în vederea unor activități specifice, precum cercetarea și dezvoltarea (R & D), producția sau distribuția. Întreprinderile comune cu funcționalitate deplină, care acționează pe piață independent de societățile-mamă, sunt tratate ca operațiuni de concentrare, în condițiile Regulamentului privind concentrările.

Amenzi cominatorii

Periodic penalty payment

Comisia poate, prin Decizie, să impună plata de penalități / amenzi, pentru a constrânge o întreprindere să înceteze încălcarea regulilor de concurență, în concordanță cu o decizie anterioară. Într-un asemenea caz, este stabilită o sumă zilnică și trebuie platită pentru fiecare zi în care continuă încălcarea reglementărilor, după data fixată prin această Decizie. Comisia dispune de aceeași putere atunci când o întreprindere refuză să furnizeze informațiile complete și corecte care i-au fost cerute prin Decizie sau să se supună unei investigații care a fost dispusă prin Decizie.

Blocarea pieței (Închiderea)

Foreclosure

Comportament strategic al unei întreprinderi sau al unui grup de întreprinderi, constând în restrângerea posibilităților de acces, pe piață, al concurenților potențiali, fie din amonte, fie din aval. Blocarea pieței poate lua forme diverse, mergând de la refuzul absolut de a încheia afaceri, până la forme mai subtile de discriminare, precum degradarea calității accesului. O întreprindere poate, de exemplu, să-și rezerve surse importante de materii prime și/sau canale de distribuție, încheind contracte de exclusivitate și, astfel, să închidă piața pentru concurenții existenți sau potențiali.

Puterea de cumpărare

Buying power

Capacitatea unuia sau a mai multor cumpărători, bazată pe importanța lor economică pe piața relevantă, de a obține de la furnizorii lor condiții de cumpărare avantajoase. Puterea de cumpărare constituie un aspect important al analizei în materie de concurență, deoarece cumpărătorii puternici pot disciplina politica de stabilire a prețurilor de către vânzătorii puternici creând, astfel, „un echilibru de putere” pe piața relevantă.

Restricții accesorii

Ancillary restraints

Restricții impuse părților la un acord (inclusiv la un acord privind o concentrare economică), care nu fac obiectul principal al unui astfel de acord, dar sunt legate direct și sunt necesare realizării obiectului de activitate prevăzut. În cazul acordurilor de cooperare, un exemplu ar fi interdicția prevăzută de un „acord de cercetare și dezvoltare” de a efectua, în mod independent sau împreună cu terțe părți, unele activități de cercetare și dezvoltare în domeniul la care se referă acordul. O obligație de non-concurență impusă de cumpărător sau vânzător, în cursul unei perioade tranzitorii, constituie un exemplu de restricție accesorie la o operațiune de concentrare.

Cartelul

Cartel

Înțelegere între întreprinderi concurente, menită să limiteze sau să elimine concurența dintre ele, în scopul majorării prețului și beneficiilor întreprinderilor participante, fără a produce avantaje compensatorii obiective pentru clienți. În practică, aceste aranjamente constau, în general, în fixarea prețurilor, limitarea producției, împărțirea piețelor, alocarea clienților sau teritoriilor și trucarea licitațiilor sau combinații ale acestora. Aceste înțelegeri sunt dăunătoare consumatorilor și societății, în ansamblu, prin faptul că întreprinderile implicate aplică în mod nejustificat prețuri mai ridicate (și realizează beneficii mai importante) decât pe o piață concurențială.

Nulitate

Nullity

Articolul 101 (1) al TFUE interzice acordurile între întreprinderi care restrâng concurența și sunt susceptibile de a afecta comerțul între statele membre. Conform articolului 101 (2) al TFUE, aceste acorduri sunt lovite de nulitate, în afară de cazul când sunt exceptate de la interdicția respectivă, în anumite condiții prevazute în articolul 101 (3) al TFUE.

Clauza de non-concurență

Non-competition clause

Clauză contractuală antrenând, pentru părțile la un contract de cumpărare, ori cel puțin pentru una dintre ele, o obligație directă sau indirectă de a nu fabrica, de a nu cumpăra, de a nu vinde sau revinde, în mod independent, bunuri sau servicii aflate în concurență cu bunurile sau serviciile care fac obiectul contractului sau să cumpere cel puțin 80% din nevoile sale legate de acest tip de produs de la furnizorul respectiv. O obligație de acest tip impusă vânzătorului garantează cumpărătorului primirea valorii totale a activelor transferate și este considerată, în mod normal, ca accesorie la contractul principal.

Protecție teritorială absolută

Absolute territorial protection

Practică exercitată de producători sau furnizori privind revânzarea produselor lor și care conduce la o separare a piețelor sau teritoriilor. În cazul protecției teritoriale absolute, producătorul autorizează doar un singur distribuitor dintre distribuitorii săi să comercializeze produsele pe un teritoriu dat, toate vânzările active pe acel teritoriu fiind interzise altor distribuitori.

Distribuția exclusivă

Exclusive distribution

Sistem de distribuție în care o întreprindere acordă drepturi exclusive asupra produselor sau serviciilor sale unei alte întreprinderi. Formele cele mai comune sunt marca unică și/sau drepturile teritoriale exclusive, în care un singur distribuitor obține dreptul de a comercializa un produs al furnizorului pe un anumit teritoriu. Scopul furnizorului în acordarea exclusivității este, în mod normal, stimularea distribuitorului de a promova produsul și/sau de a oferi un serviciu mai bun clienților. În cele mai multe cazuri, puterea de piață a distribuitorului este limitată de concurența intermărci.

Parazitism

Free riding

Apare când o întreprindere (sau o persoană) profită de acțiunile și de eforturile realizate de o alta, fără să suporte sau să participe la costurile acestora. De exemplu, un detailist poate decide să formeze angajați care să facă demonstrații (și să suporte costurile aferente), în scopul unei mai bune informări a clienților potențiali asupra funcționării unui aparat casnic și să-și sporească, astfel, vânzările. Totuși, clienții pot decide, ulterior, să cumpere acest produs de la un alt detailist, care îl va vinde la un preț mai scăzut, deoarece strategia sa va fi fost de a nu forma personalul și de a nu face demonstrații și, deci, de a nu suporta costurile legate de acestea. Acest al doilea detailist este, astfel, perceput ca un „parazit”, profitând de eforturile – în special financiare – făcute de primul detailist, care nu va mai fi stimulat să continue demonstrațiile privind utilizarea produsului.

Poziție dominantă

Dominant position

O firmă ocupă o poziție dominantă atunci când este în măsură să acționeze independent de concurenții, clienții, furnizorii săi și, în final, de consumatorul final. O întreprindere aflată în poziție dominantă, deținând o astfel de putere de piață, poate fixa prețurile sale la un nivel supraconcurențial, poate să-și vândă produsele de calitate inferioară sau poate să reducă eforturile de inovație la un nivel inferior celui care ar trebui să existe pe o piață concurențială. În dreptul comunitar al concurenței nu este ilegală deținerea unei poziții dominante, deoarece aceasta poate fi obținută prin mijloace concurențiale legitime, de exemplu, prin conceperea și vânzarea unui produs superior. În schimb, regulile concurenței nu permit întreprinderilor să abuzeze de poziția lor dominantă. Sistemul european de control al operațiunilor de concentrare diferă de acest principiu, în sensul că interzice entităților fuzionate să obțină sau să întărească o poziție dominantă, prin intermediul unei operațiuni de concentrare.

Concurența intramarcă

Intra-brand competition

Concurența între distribuitori sau detailiști ai unui produs din aceeași marcă, în privința condițiilor de preț sau a celorlalte condiții. De exemplu, o pereche de jeans Levi’s poate fi vândută la un preț mai scăzut într-un magazin care oferă rabat, față de un mare magazin, dar, adesea, fără facilitățile de servicii oferite de cel din urmă.

Vânzări active

Active sales

Vânzările făcute prin abordarea activă a clienților individuali, în interiorul fie al teritoriului exclusiv al unui alt distribuitor, fie al clientelei exclusive a unui alt distribuitor; aceasta se poate face, de exemplu, prin marketing direct, abordarea activă a unei clientele determinate sau a unor clienți dintr-un teritoriu specific, alocat în mod exclusiv unui alt distribuitor, prin intermediul reclamei și al publicității în mass media sau prin alte mijloace de promovare, destinate grupului respectiv de clienți sau clienților din teritoriul dat sau prin stabilirea unui depozit sau a unui punct de vânzare în teritoriul exclusiv al altui distribuitor.

Concurența

Competition

Situație pe piață, în care vânzătorii unui produs sau serviciu acționează independent, pentru captarea clientelei, pentru a atinge un obiectiv comercial precis, adică un anumit nivel al beneficiilor, al volumului de vânzări și/sau al cotei de piață. Concurența între întreprinderi poate avea loc cu privire la prețuri, calitate, service sau o combinație între acestea, precum și referitor la alți factori care pot prezenta importanță pentru clienți. O concurență corectă și nedistorsionată este piatra de temelie a economiei de piață. Comisia Europeană a fost investită cu puterile necesare pentru a controla respectarea dreptului comunitar al concurenței și pentru a determina aplicarea legislației concurenței de o manieră care să garanteze existența unei concurențe efective pe piața internă.

Plângere

Complaint

Cererea adresată Comisiei/Consiliului Concurenței de o persoană fizică sau juridică, care pretinde existența un interes legitim, de a se investiga o pretinsă încălcare a dreptului comunitar al concurenței și de a se pune capăt acesteia. În cazul depunerii unei plângeri formale, Comisia este obligată să acționeze (fie constatând încălcarea, fie respingând plângerea) și să acorde petiționarului anumite drepturi procedurale, cum ar fi dreptul de a fi audiat și accesul la dosarul Comisiei (deși într-o măsură mai limitată, în comparație cu părțile implicate într-o investigație).

Concentrare economică (Fuziune)

Concentration (Merger)

O operațiune de concentrare este realizată atunci când două sau mai multe întreprinderi, independente anterior, fuzionează, atunci când o întreprindere achiziționează controlul unei alte întreprinderi sau atunci când o întreprindere comună realizează, într-o manieră durabilă, toate funcțiile unei entități economice autonome.

Concurența între mărci

Inter-brand competition

Concurența între întreprinderile care au pus la punct mărci sau etichete pentru produsele lor, pentru a le distinge de alte mărci vândute pe acelați segment de piață. Deși nu sunt percepute ca total echivalente, de către consumatori, produsele de marcă își fac, totuși, concurență, dar, în mod normal, într-o măsura mai mică. Coca-Cola contra Pepsi este un exemplu de concurență inter-mărci.

Înțelegeri secrete

Collusion

Se referă la coordonarea comportamentului firmelor concurente, susceptibilă de a conduce la o majorare a prețurilor, la limitarea producției și, pentru întreprinderile implicate, la beneficii mai ridicate decât cele care ar putea fi realizate în alt mod. Acest comportament nu se bazează întotdeauna pe acorduri explicite între întreprinderi. El poate rezulta din situații în care firmele acționează individual, dar – conștiente de interdependența lor cu ceilalți concurenți – exercită în comun puterea de piață. Această formă de înțelegere este denumită, în general, „înțelegere tacită” (”tacit collusion”).

Înțelegeri

Antitrust

Domeniu de aplicare a dreptului și politicii concurenței. În contextul Uniunii Europene, acest termen desemnează, în mod general, regulile care guvernează înțelegerile și practicile anticoncurențiale (înțelegeri și alte forme de aranjamente ascunse), referite de art. 101 al TFUE, precum și regulile care interzic abuzul de poziție dominantă (existentă), bazate pe art. 102 al TFUE.

Monopol

Monopoly

Situație a unei piețe pe care nu există decât un singur vânzător (monopolist) care, dată fiind absența concurenței, deține o putere de piață extrem de puternică, echivalentă cu existența unei poziții dominante. În caz de monopol, producția este, în mod normal, inferioară, iar prețurile sunt superioare celor care ar fi în condiții concurențiale. Se poate considera și că un monopolist realizează profituri superioare mediei (adică profituri care depășesc remunerația normală a capitalului). O situație analogă, în domeniul cererii, adică o piață cu un singur cumpărător, este denumită „monopson”.

Procedura de control al operațiunilor de concentrare

Merger control procedure

În dreptul comunitar, procedura de control al operațiunilor de concentrare este definită de Regulamentul privind concentrările economice și de Regulamentul de punere în aplicare. Regulamentul privind concentrările îi conferă Comisiei competența exclusivă de a evalua operațiunile de concentrare de dimensiune comunitară. Operațiunile de concentrare care ating pragurile cifrei de afaceri definite de Regulamentul privind concentrările trebuie să-i fie notificate Comisiei, în termen de o săptămână de la încheierea înțelegerii, de la publicarea ofertei de cumpărare sau de schimb, ori de la achiziționarea unei participații de control. Aceste operațiuni de concentrare nu pot fi puse în aplicare înainte de a fi luat Comisia o decizie de autorizare. În cazul încălcării acestor obligații, Comisia poate aplica amenzi întreprinderilor în cauză.

Vânzări pasive

Passive sales

Vânzări pe baza unor cereri neformulate ca atare, din partea unor clienți individuali, incluzând livrarea de bunuri sau prestarea de servicii. Vânzările generate de orice publicitate sau acțiune promoțională, fie prin media, fie pe Internet, receptate de clienții stabiliți pe teritoriile exclusive ale altor distribuitori sau care aparțin unei clientele alocate altor distribuitori, dar care sunt și un mijloc rezonabil de a ajunge la clienți situați în afara acestor teritorii sau a unei asemenea clientele (de exemplu, pentru a ajunge la clienți situați pe teritorii non-exclusive sau pe propriul teritoriu), sunt, în mod obișnuit, considerate ca vânzări pasive. Când există înțelegeri verticale care limitează vânzările pasive, este vorba despre restricții grave, care nu intră sub incidența Regulamentului Comisiei privind exceptarea pe categorii a restricțiilor verticale.

Costuri marginale

Marginal costs

Costuri suportate de o întreprindere pentru a produce o unitate suplimentară (de produs). Costurile marginale depind numai de costurile variabile, în timp ce costurile fixe nu variază în funcție de volumul producției.

Trucarea licitațiilor

Bid rigging

Formă specială de coordonare între întreprinderi, care poate să influențeze nefavorabil rezultatul oricărei proceduri de vânzare sau de cumpărare în care sunt cerute și prezentate mai multe oferte. De exemplu, întreprinderile pot conveni dinainte asupra ofertelor lor și să decidă asupra întreprinderii care va face oferta cea mai scăzută. Ele pot, de asemenea, să convină să nu prezinte oferte ori să le prezinte prin rotație, în funcție de numărul și valoarea contractelor.

Costuri fixe

Fixed costs

Costuri care nu variază în funcție de cantitatea de bunuri sau de servicii produse, cum ar fi: dobânzile la datoriile acumulate, impozitele pe proprietate și chiria.

Economii de gamă (de diversificare)

Economies of scope

O întreprindere realizează economii de gamă atunci când își reduce costurile de producție mărind varietatea (gama) produselor și serviciilor realizate. Un astfel de efect apare atunci când este posibilă utilizarea unor componente identice, a acelorași instalații și a aceluiași personal, pentru producerea mai multor produse. De exemplu, o bancă poate vinde produsele sale de asigurare cu amănuntul, prin sucursalele locale, pentru a repartiza costurile sale fixe (cum ar fi chiria pentru local) asupra unui număr mai mare de produse.

Program de clemență

Leniency (Programme)

Termen generic desemnând reducerea, totală sau parțială, a sumei amenzilor aplicate întreprinderilor care cooperează cu autoritățile de concurență, în cadrul investigațiilor privind înțelegerile. Actualmente, Programul de clemență al Comisiei este constituit din Comunicarea acesteia din 2006 și Comunicarea din 2002 privind neaplicarea amenzilor sau reducerea sumei lor în cazurile de înțelegeri.

Doctrina efectelor

Effects doctrine

Potrivit acestei doctrine (teorii), regulile naționale de concurență sunt aplicabile întreprinderilor străine, dar și celor naționale stabilite în afara teritoriului național, atunci când comportamentul și tranzacțiile (operațiunile) lor produc un „efect” în interiorul acestui teritoriu. „Naționalitatea” întreprinderilor este irelevantă pentru aplicarea reglementarilor în materie de înțelegeri, iar doctrina efectelor acoperă toate întreprinderile, independent de naționalitatea lor. Tribunalul de Primă Instanță a aplicat această doctrină în hotărârea „Gencor”, stabilind că aplicarea Regulamentului privind concentrările (Regulamentul CE nr. 139/2004), în cazul unei concentrări dintre întreprinderi localizate în afara teritoriului Uniunii Europene, „este justificată, în condițiile dreptului internațional public, atunci când este previzibil faptul că o concentrare proiectată va avea un efect imediat și substanțial în Comunitate”.

Restricții grave

Hard core restrictions

Restricții de concurență, impuse prin înțelegeri sau practici comerciale, considerate de majoritatea jurisdicțiilor ca foarte grave și neproducând, în general, niciun efect pozitiv. Ele încalcă, aproape întotdeauna, dreptul concurenței. În dreptul comunitar, exemplele cele mai marcante de restricții orizontale sunt înțelegerile dintre concurenți asupra prețurilor, cele de împărțire a piețelor sau de limitare a cantităților de bunuri sau servicii care trebuie să fie produse, cumpărate sau furnizate. Exemplele de restricții deosebit de grave în relațiile verticale (adică dintre întreprinderile care activează la niveluri diferite ale lanțului de producție sau de distribuție) sunt impunerea prețurilor de revânzare și anumite restricții teritoriale. Dispozițiile unei înțelegeri care prevede acest tip de restricții sunt denumite și „clauze negre” și împiedică înțelegerea respectivă de a beneficia de o exceptare pe categorie. În plus, înțelegerile ce conțin clauze negre nu pot decât în mod excepțional să beneficieze de o exceptare individuală (dispensă).

Duopol

Duopoly

Reprezintă un caz special de oligopol: piața care are în componență doar doi vânzători. În cazurile de concurență acest termen este, de asemenea, utilizat frecvent pentru situațiile în care doi vânzători principali domină structura concurențială, iar restul de mici vânzători se adaptează comportamentului acestora. Cei doi vânzători mari se numesc, în acest caz, duopoliști.

Concurent real

Actual competitor

Firma care fie este, deja, prezentă (activă) pe aceeași piață relevantă ca și întreprinderea care face obiectul investigației, fie este în măsură să-și reorienteze producția/serviciile spre produsele/serviciile relevante și să le comercializeze în termen scurt, fără a implica nici costuri suplimentare semnificative, nici riscuri suplimentare substanțiale, ca reacție la o majorare ușoară, dar permanentă, a prețurilor relative (substituibilitatea din partea ofertei, cu efect imediat).

Oligopol

Oligopoly

O structură de piață caracterizată printr-un număr limitat de vânzători, conștienți de interdependența lor în adoptarea de decizii strategice, precum cele privind prețul, producția și calitatea produselor. În interiorul unui oligopol, fiecare întreprindere este conștientă de faptul că, prin comportamentul său pe piață, va afecta, în mod sensibil, pe ceilalți vânzători și comportamentul lor pe piață. În consecință, fiecare întreprindere va lua, în mod expres, în considerare, eventualele reacții ale celorlalți actori. În cazurile de concurență este utilizat, adesea, și pentru a desemna situațiile în care un mic număr de mari vânzători domină, împreună, structura concurențială și în care ceilalți vânzători, mai mici, se adaptează la comportamentul acestora. Marii vânzători sunt calificați, atunci, ca „oligopoliști”. În anumite circumstanțe, această situație poate fi considerată ca poziție dominantă colectivă sau oligopolistă.

Audierea

Hearing

Posibilitate acordată, de către Comisie/ Consiliul Concurenței, părților cărora le-a comunicat obiecțiunile privind încălcarea dreptului comunitar/național al concurenței, de a-și face cunoscut punctul de vedere. În scopul respectării dreptului părților de a fi ascultate, Comisia nu trebuie să examineze, în deciziile finale, decât obiecțiunile în legătură cu care părțile au avut posibilitatea să-și prezinte poziția. Părțile își fac cunoscut punctul de vedere, în general, în scris și - la cererea lor - oral, într-o întâlnire cu serviciile Comisiei, la care asistă și reprezentanți ai statelor membre. De asemenea, când Comisia respinge o plângere sau, invers, formulează obiecțiuni în privința unei chestiuni asupra căreia a primit o reclamație, aceasta trebuie să-i dea reclamantului prilejul de a-și face cunoscut punctul de vedere. În plus, reclamanții sau terțele părți care justifică un interes legitim, au dreptul de a prezenta observații în scris și, de asemenea, li se poate acorda posibilitatea de a-și dezvolta punctul de vedere la audiere.

Înțelegere orizontală (Acord orizontal)

Horizontal Agreement

Înțelegere între concurenți actuali sau potențiali – adică între întreprinderi care se găsesc pe același nivel al lanțului de producție sau de distribuție – referitoare, de exemplu, la cercetare și dezvoltare, la producție, achiziție sau comercializare. Înțelegerile orizontale pot să restrângă concurența, în special atunci când prevăd fixarea prețurilor sau împărțirea piețelor sau când puterea de piață decurgând din această cooperare orizontală produce efecte negative asupra prețurilor, producției, inovației sau diversității și calității produselor. De altfel, o cooperare orizontală poate fi un mijloc de partajare a riscurilor, de realizare de economii de costuri, de folosire în comun a unui know-how și de lansare de inovații pe piață, mai rapid. Pentru IMM-uri, în special, cooperarea este un important mijloc de adaptare la evoluția piețelor.

Cota de piață

Market share

Măsură a importanței relative a unei întreprinderi, în interiorul unei piețe date, raportată la producție, la vânzări sau la capacitatea ansamblului întreprinderilor de pe această piață. Printre obiectivele comerciale frecvent citate ale întreprinderilor figurează, pe lângă profit, creșterea cotei de piață; aceasta deoarece există, adesea, o corelație pozitivă între cota de piață, economiile de scară și profituri. În domeniul concurenței, cotele de piață sunt un indicator important al existenței unei puteri de piață. În această privință, nu este suficient să se examineze nivelul absolut al cotelor de piață, ci el trebuie să fie comparat și cu cel al concurenților. Totuși, chiar și întreprinderile cu cote de piață semnificative, nu dețin, în mod necesar, o putere de piață, atunci cand, de exemplu, barierele la intrare pe această piață sunt scăzute și amenințarea unei asemenea intrări împiedică exercitarea respectivei puteri.

Facilități esențiale

Essential facility

Sunt reprezentate de instalații sau infrastructura necesară pentru a ajunge la clienți și/sau pentru a permite concurenților să-și exercite activitățile. O facilitate este esențială dacă reproducerea (duplicarea) acesteia este imposibilă sau extrem de dificilă, din pricina constrângerilor fizice, geografice, juridice sau economice. Să luăm, de exemplu, o rețea electrică națională, utilizată de diferiți producători de electricitate, pentru a aproviziona consumatorii finali: în măsura în care, pentru acești producători, nu este viabilă construirea propriilor lor rețele de distribuție, ei depind de accesul la infrastructura existentă. Faptul de a refuza accesul la o facilitate esențială poate fi considerat ca un „abuz de poziție dominantă” din partea entității care controlează această facilitate, în special atunci când este împiedicată concurența pe piața din aval.

Economii de scară

Economies of scale

O întreprindere realizează economii de scară atunci când își reduce costurile unitare producând mai multe bunuri sau servicii (adică atunci când costurile medii scad, pe măsură ce crește producția). Acest efect apare atunci când este posibilă repartizarea costurilor fixe asupra unei producții mai mari. Se poate menționa exemplul camionului de gabarit mai mare, care permite transportul unui volum mai important, dar nu necesită decât un șofer.

Controlul în comun

Joint control

Există control comun atunci când două sau mai multe întreprinderi sau persoane au posibilitatea de a exercita o influență determinantă asupra unei alte întreprinderi. Prin influență determinantă se înțelege, în mod obișnuit, puterea de a bloca deciziile care determină strategia comercială a unei întreprinderi. Preluarea controlului în comun poate să fie realizată prin circumstanțe de drept sau de fapt.Controlul comun poate fi obținut în mod legal sau de facto).

Practici concertate

Concerted practice

Coordonarea între întreprinderi care, fără a ajunge la încheierea de înțelegeri formale, au adoptat, în mod conștient, o cooperare practică, pentru evitarea riscurilor concurenței. O practică concertată poate consta într-un contact direct sau indirect între firme, a cărui intenție sau al cărui efect este fie influențarea comportamentului de piață, fie dezvăluirea, către concurenții lor, a comportamentelor pe care intenționează să le adopte în viitor.

Program de conformare

Compliance programme

Politică internă a unei întreprinderi, care vizează conformarea completă a ansamblului activității sale comerciale cu regulile de concurență. În cadrul programului de conformare, întreprinderea își formează personalul în materie de reguli de concurență și îl îndrumă astfel încât să evite orice înțelegeri sau practici restrictive ale concurenței, în activitățile sale comerciale și în contactele cu concurenții. Anumite programe definesc, de asemenea, măsurile care trebuie întreprinse atunci când membrii personalului descoperă că un acord sau o practică, la care întreprinderea este parte, încalcă regulile de concurență.

Angajamente/ Măsuri corective

Commitments (or remedies)

Propunere a părților la o „operațiune de concentrare”, de a-și modifica proiectul notificat inițial, în termenul stabilit (de exemplu, cedând activități sau active). Aceste angajamente trebuie să permită rezolvarea problemelor de concurență ridicate de Comisie/Consiliul Concurenței și să restabilească concurența pe piețele de produse și geografice relevante. Angajamentele respective pot constitui baza pentru autorizarea, de către Comisie, a operațiunii de concentrare notificate. Comisia poate completa decizia sa de autorizare cu condiții și/sau obligații, menite să asigure respectarea angajamentelor luate.

Abuz de poziție dominantă

Abuse of a dominant position

Practicile comerciale anticoncurențiale (inclusiv exploatarea clienților sau eliminarea concurenților) în care o firmă dominantă se poate angaja, pentru a-și menține sau crește cota pe piață. Dreptul concurenței interzice acest tip de comportament, întrucât el afectează adevărata concurență dintre firme, exploatează/prejudiciază clienții și scutește întreprinderea aflată în poziție dominantă de a intra într-o concurență reală cu celelalte firme. Articolul 102 al TFUE prezintă câteva exemple de abuz, cum ar fi practicarea unor prețuri discriminatorii, restrângerea capacității de producție și impunerea de condiții comerciale inegale sau inutile în relațiile cu partenerii comerciali.